Cele mai utile soluţii la problemele curente sunt soluţiile generale. Şi asta dintr-un motiv simplu dar bun: soluţiile generale absorb în mecanismul lor orice particularităţi posibile. O soluţie particulară (adică elaborată într-o abordare particulară, locală) are şanse să facă abstracţie de unele…particularităţi, ceea ce o face improprie pentru rezolvarea problemei în cauză deşi, temporar, în unele situaţii (deşi nu în toate) ar putea da rezultate satisfăcătoare (deşi nu optime).
Soluţiile generale se obţin printr-o reflecţie proprie cercetării fundamentale, adică prin acea reflecţie care caută să identifice bazele ultime (de natură filosofică, deşi, poate, nu chiar metafizică) ale unui fenomen sau proces.
Proiectele ştiinţifice în care sunt antrenat în anul în curs şi în anul următor ambiţionează să construiască (mai degrabă în sensul de invenţie, decât în sensul de descoperire) asemenea soluţii abstracte, generale, dar având potenţialul de a primi chipul oricărei soluţii particularizate în domeniile de interes.
Parafrazând, s-ar putea afirma: spune-mi cât de generală este soluţia pe care mi-o propui ca să-ţi spun cine eşti.