În loc de prefaţă

După iraţionala teamă de a ne descoperi pe noi înşine (în ciuda îndemnurilor socratiene), următoarea noastră temere cea mai mare priveşte descoperirea directă a celuilalt; preferăm să-l cunoaştem pe celălalt prin ochii altora (e mai comod şi, deseori, mai…eficient: primim imaginea pe care ne-am dori s-o primim – cei din jurul nostru sunt inepuizabili în a ne furniza exact aşteptările noastre).

Aşadar, am dorit să fiu cunoscut (de către cei cu care îmi întretai paşii în viaţa curentă), în mod nemijlocit, nedeformat (nici în avantajul, nici în dezavantajul meu).

Scopul site-ului este de a permite o discuţie pe întuneric: imaginaţi-vă (sau amintiţi-vă) cu câtă sinceritate şi emoţie (care este un tester al adevărului) aţi discutat cu cineva noaptea, sau atunci când s-a stins accidental lumina, când celălalt era peste tot în jur tocmai pentru că nu-l puteaţi localiza şi când vă simţeaţi observat fără a putea observa, la rându-vă; aş dori să creez (sau să recreez) acest mediu pentru a deschide şi întreţine un dialog liber şi nedisimulat.

  • Viziunea mea despre:
    • viaţă: o întâmplare care are valoare în sine şi pentru sine;
    • lume: un accident care devine atrăgător prin replicarea lui hologramică în raţiune, generând, astfel, jocul universal;
    • religie: sentimentul datoriei necondiţionate (imperativul categoric kantian);
    • morală: logica religiei;
    • sensul vieţii: autocunoaşterea, prin dezvoltarea maximală (obligatorie din punct de vedere social) a potenţialităţilor de orice fel;